Fetita care l-a luat pe NU in brate – [3]

18 bonus points

31 successes

English

Vă spun ca să știți și voi: cuvintele care imi trebuie pentru povești le scot din călimară… Într-o zi, un cuvânt nu vru să iasă afară. Tot ciocănind desperat în sticla cu peniță, din călimară ieșiră cuvintele: Politețe, Hărnicie, Prietenie.
– Hai, spune-ne ce cauți!
– Îl caut pe “Nu”. Fără el nu pot termina povestea.
– Pe “Nu”? L-a luat o fetiță în brațe și nu-i mai dă drumul…
– Dacă, de pildă, vorbi cuvântul Hărnicie, îi spune mama: “Pune masa!” sau “Adu apa!” sau “Mătura!”, fetița spune că nu poate; are pe “Nu” în brațe…
– Ori dacă, vorbi cuvântul Politețe, bunica vine de la piață, aducând două coșuri grele, fetița cu “Nu” în brațe nu sare să-i deschidă ușa…
– Ori dacă, vorbi cuvântul Prietenie, o colegă o roagă să o ajute la o problemă grea, fetiței cu “Nu” în brațe nici nu-i pasă…
– Și unde stă fetița care l-a luat pe “Nu” în brațe? întrebai eu.
– Te conducem noi, se oferiră cele trei…
O găsirăm dormind. “Nu”, din brațe, era însă treaz:
– Nu mă întorc! zise el. Nicăieri n-am dus-o mai bine ca-n brațele acestei fetițe. Nu merg la tine, nu, nu, nu!
Chiar atunci se auzi glasul mamei fetiței:
– Hai, scoală-te că e târziu! Pune, te rog, masa, e ora prânzului!
– Îndată! răspunse în locul fetiței, Hărnicia. Și cât ai clipi, așternu masa, deschise bufetul și scoase farfuriile. În dreptul fiecărei farfurii împături și câteva șervețele de hârtie.
Pe scări se auziră pașii bunicii. Politețea nici nu așteptă s-audă bătăi la ușă. Alergă și o deschise, luă sacoșa cu cumpărături din brațele bunicii…
Între timp, Prietenia rezolvase problema cu care venise colega fetiței care l-a luat pe “Nu” în brațe…
Când fetița se trezi și se dădu jos din pat, veni la mama sa și aceasta o lăudă:
– Tare frumos ai așezat masa! Poftim cotorul acesta de varză.
Bunica-i dărui un măr:
– Ia-l! Ești o fetiță săritoare.
Colega nu se lasă mai prejos:
– Am două nuci. Una ție și una mie!
Fetița întinse mâinile să primească darurile, dar, în clipa aceea, îl scăpă pe “Nu” din brațe.
Eu, care atâta așteptam, îl apucai de-o ureche și plecai grăbit acasă. Ajuns acasă, îl aruncai pe “Nu” în călimară și rugai cuvântul Paznic să-l păzească strașnic. Ca să nu-l mai poată lua nici o fetiță și nici un băiat în brațe… “